Pe scurt: La șapa pe strat de separare se află, între substratul portant și șapă, un strat de separare – de regulă o folie PE – care le desparte una de cealaltă. Placa de șapă se poate mișca liber, în loc să preia tensiuni din substrat. Folia ar trebui să aibă o grosime de cel puțin 0,2 mm, îmbinările se suprapun pe cel puțin 8 cm și se lipesc, iar la toate elementele de construcție ascendente, o bandă perimetrală de cel puțin 8 mm se ridică pe înălțime. Grosimea minimă o prescrie DIN 18560-4 în funcție de clasa de rezistență și de sarcina utilă – în spațiile de locuit ea este considerabil peste cea a unei șape aderente, deoarece placa se sprijină liber. Acest mod de execuție se situează între șapa aderentă și șapa flotantă: decuplată, dar neizolată.
Cele patru tipuri de șapă pe scurt
Înainte de detalii, merită o încadrare. Șapă nu este egal cu șapă – modul de execuție decide grosimea, structura și proprietățile.
| Mod de execuție | Se sprijină pe | Decuplată | Izolată | Utilizare tipică |
|---|---|---|---|---|
| șapa aderentă | legată rigid de substrat | nu | nu | Industrie, subsol, garaj |
| Șapă pe strat de separare | Strat de separare, de regulă folie PE | da | nu | unde decuplarea fără izolare este suficientă |
| Șapă flotantă | Strat de izolare | da | da | Construcții de locuințe, standard |
| Șapă încălzită | Strat de izolare cu țevi de încălzire | da | da | Încălzire în pardoseală |
Șapa pe strat de separare – denumită și șapă de separare sau șapă glisantă – este varianta intermediară: nu preia tensiuni din substrat, dar nu aduce nici izolare termică, nici fonică la zgomot de impact.
La ce servește stratul de separare?
O șapă legată rigid de substrat urmează orice mișcare de dedesubt. Dacă betonul se contractă, șapa crapă. Dacă planșeul lucrează sub sarcină, aceasta se transmite în placaj.
Stratul de separare întrerupe această cuplare. Placa de șapă stă liberă deasupra și se poate dilata liber la variațiile de temperatură și umiditate – de aici denumirea șapă glisantă. Fisurile din substrat nu se văd prin șapă, iar tensiunile din planșeu nu ajung în placaj.
Adesea mai apare un al doilea efect: dacă stratul de separare are și funcție de etanșare, protejează suplimentar șapa de umiditatea ascendentă din substrat – de exemplu pe o placă de fundație de subsol fără hidroizolație continuă.
Când este utilă această variantă
Argumente pentru
Substratul este fisurat sau nu este suficient de rezistent pentru o legătură aderentă. Există solicitare de umiditate de jos. Izolarea nu este cerută – de exemplu în subsol, în încăperi auxiliare, în ateliere sau acolo unde dedesubt se află o încăpere încălzită. Înălțimea constructivă este limitată, astfel încât o structură flotantă cu izolare nu se potrivește.
Argumente împotrivă
Se cer izolare fonică la zgomot de impact sau protecție termică – atunci nu se poate ocoli șapa flotantă. Sau trebuie preluate sarcini punctuale foarte mari, iar substratul este portant – atunci șapa aderentă, cu grosimea ei mai mică, este mai economică.
Structura de jos în sus
| Strat | Rol | Indicație |
|---|---|---|
| Substrat portant | preia sarcina | suficient de plan, curat, fără proeminențe ascuțite |
| Strat de nivelare la nevoie | compensează denivelările mari | altfel folia stă în gol și se deteriorează |
| Strat de separare | decuplează, eventual blochează umiditatea | Folie PE ≥ 0,2 mm sau strat de hârtie Schrenz conform DIN 18560-4 |
| Bandă izolantă perimetrală | separă de elementele de construcție ascendente | cel puțin 8 mm, ridicată până la marginea superioară a placajului |
| Șapă | strat de distribuție a sarcinilor | grosime nominală conform DIN 18560-4 |
| Strat de pardoseală | strat de uzură | plăci, strat de acoperire, pardoseală elastică |
Folia PE – detalii care contează
Stratul de separare pare un detaliu minor și totuși decide rezultatul.
Grosimea. O folie PE de cel puțin 0,2 mm este standardul obișnuit. Folia de construcții mai subțire se rupe la călcare și la turnarea șapei – iar o ruptură anulează separarea exact în acel loc.
Suprapunerea. Îmbinările se suprapun pe cel puțin 8 cm și se lipesc. Îmbinările nelipite se deschid la turnare, iar mortarul de șapă curge dedesubt – acolo apare o legătură punctuală, la care placa se fisurează ulterior.
Așezare fără pliuri. Pliurile se imprimă în fața inferioară a șapei și slăbesc secțiunea. Folia se așază netedă, nu întinsă.
Pregătirea substratului. Impuritățile grosiere, rămășițele de mortar și pietrele ascuțite trebuie îndepărtate – ele perforează folia. La un substrat aspru merită un strat subțire de nivelare sau un strat suplimentar de carton Schrenz.
Mai întâi banda perimetrală. Banda izolantă perimetrală se aplică înaintea foliei pe toate elementele de construcție ascendente, folia fiind apoi adusă până la ea sau ridicată puțin. Astfel apare o cuvă închisă, din care apa din șapă nu se scurge lateral.
Grosime minimă și rezistență
Deoarece placa se sprijină liber și trebuie să distribuie singură sarcina, ea are nevoie de o grosime considerabil mai mare decât o șapă aderentă, care se sprijină pe substrat.
Norma determinantă este DIN 18560-4. Ea prescrie grosimea nominală în funcție de clasa de rezistență la întindere prin încovoiere a mortarului și de sarcina utilă – o șapă de ciment dintr-o clasă de rezistență mai înaltă poate fi executată mai subțire decât una dintr-o clasă mai joasă. În construcția de locuințe, valorile se situează de regulă în intervalul de aproximativ 35 până la 45 mm; valoarea obligatorie se găsește în tabelul normei și ține de proiectare, nu de o regulă empirică.
Două aspecte care adesea merg prost în practică: grosimea nominală este grosimea în punctul cel mai subțire, nu valoarea medie – la un substrat neplan trebuie deci montat în mod corespunzător mai mult. Iar acolo unde conductele se află pe substrat, contează grosimea deasupra conductei. Conductele trebuie de aceea înglobate în prealabil într-un strat de nivelare.
Ce trebuie avut în vedere la montaj
Dimensiunile câmpurilor și rosturile
Suprafețele mari se împart în câmpuri, iar limitele câmpurilor se stabilesc după forma încăperii și trecerile de uși. În deschiderile de uși trebuie întotdeauna un rost – acolo secțiunea este îngustată, iar exact acolo se fisurează o placă continuă. Planurile alungite sau cu multe colțuri se împart.
tratament ulterior
Șapa de ciment proaspătă trebuie să se priză lent. În primele zile fără curent de aer, fără soare direct, fără uscătoare de construcție. Uscarea prea rapidă duce la fisuri de contracție și la o suprafață prăfoasă – o deteriorare care ulterior poate fi remediată doar prin îndepărtare.
Gata pentru acoperire
Regula de bază „un centimetru pe săptămână" este un reper aproximativ, nu o garanție. Determinantă este măsurarea CM – la șapa de ciment, de regulă sub 2,0 % CM pentru acoperiri etanșe la vapori, mai puțin cu încălzire în pardoseală. Cine se bazează pe aspectul vizual montează pe un substrat prea umed.
Banda perimetrală se taie abia la final
Fâșia care iese în exces se taie la nivel abia după montarea pardoselii – niciodată înainte. O bandă perimetrală scurtată prea devreme lasă mortarul pentru rosturi sau șapa să curgă la perete și creează exact legătura rigidă care trebuia evitată.
Ce mortar de șapă?
| Simbol | Tip | Adecvare pe strat de separare |
|---|---|---|
| CT | Șapă de ciment | standardul, și în spații umede și în exterior |
| CA | Șapă pe bază de sulfat de calciu (anhidrită) | numai în interior, nu în zone cu umiditate permanentă |
| CAF | Șapă autonivelantă pe bază de sulfat de calciu | montată rapid, foarte plană, numai în interior |
| MA | Șapă magnezită | caz special, sensibilă la umiditate |
| AS | Șapă din asfalt turnat | imediat solicitabilă, fără apă în sistem |
De regulă alegerea cade asupra Șapă de ciment: insensibilă la umiditate, utilizabilă universal, ieftină. Șapa pe bază de sulfat de calciu este mai plană și se usucă mai repede, dar nu suportă solicitarea permanentă cu umiditate – în subsol, în garaj și în spații umede nu poate fi folosită.
Produsul clasa de rezistență la întindere prin încovoiere – F4, F5, F7 și mai mare – determină, împreună cu sarcina utilă, grosimea nominală necesară. Un mortar de clasă mai înaltă permite o placă mai subțire; acolo unde înălțimea constructivă este redusă, merită luată în considerare această posibilitate.
Planificarea corectă a rosturilor
O placă de șapă glisantă se dilată – și trebuie să aibă loc pentru aceasta. Se disting trei tipuri de rosturi:
Rosturile perimetrale se desfășoară pe tot perimetrul plăcii, la toate elementele de construcție ascendente, realizate prin banda izolantă perimetrală. Ele nu sunt opționale.
Rosturile de dilatare împart suprafețele mari sau cu tăiere nefavorabilă în câmpuri. Reguli empirice pentru spațiul de locuit: păstrați câmpurile pe cât posibil dreptunghiulare, nu depășiți raportul laturilor de aproximativ 1:2 și prevedeți în fiecare deschidere de ușă un rost – acolo secțiunea este îngustată, iar placa se fisurează altfel exact acolo.
Rosturile structurale din structura brută trebuie preluate în șapă pe toată lățimea și în aceeași poziție. A le acoperi nu este o opțiune.
Important pentru placaj: toate rosturile din șapă trebuie preluate în placajul ceramic suprapuse exact. O placă continuă peste un rost de șapă se rupe.
Renovare: șapa veche rămâne pe loc
Un caz frecvent în clădirile existente: șapa existentă este fisurată, dar portantă, și nu trebuie îndepărtată. O șapă nouă pe strat de separare deasupra este atunci adesea soluția cea mai pragmatică – stratul de separare asigură ca vechile fisuri să nu se vadă prin placaj.
Trebuie verificate trei lucruri. În primul rând capacitatea portantă: zonele goale sau friabile trebuie îndepărtate, chiar dacă restul rămâne. În al doilea rând înălțimea constructivă: se adaugă rapid cinci centimetri, iar ușile, tranzițiile și înălțimile de racord trebuie să permită acest lucru. În al treilea rând statica: o șapă suplimentară aduce o greutate considerabilă pe planșeu – la planșeele cu grinzi de lemn și în clădirile vechi, aceasta trebuie calculată, nu estimată.
Cele mai frecvente greșeli
Folia de construcții subțire se rupe la călcare și la turnare. În fiecare loc defect apare o legătură punctuală – și acolo se fisurează șapa.
Se deschid la turnare, mortarul curge dedesubt, iar separarea este anulată în acel loc.
Placa se sprijină rigid de perete și nu se poate dilata. Rezultatul sunt fisuri și punți fonice.
Placa autoportantă are nevoie de grosimea ei. Subdimensionările în locuri izolate duc la ruperi sub sarcină punctuală – adesea abia după ani, sub piciorul unui mobilier.
Umiditatea reziduală de sub o acoperire etanșă la vapori nu își găsește calea de ieșire. La parchet aceasta duce la bombare, la vinil la bășici.
Întrebări frecvente
Ce folie se pune sub șapă?
O folie PE cu grosimea de cel puțin 0,2 mm sau un strat de carton Schrenz conform DIN 18560-4. Îmbinările se suprapun pe cel puțin 8 cm și se lipesc, folia se așază fără pliuri.
Cât de groasă trebuie să fie șapa pe strat de separare?
Grosimea nominală rezultă din DIN 18560-4 în funcție de clasa de rezistență și de sarcina utilă; în spațiile de locuit se situează de regulă la aproximativ 35 până la 45 mm. Determinantă este grosimea în punctul cel mai subțire, iar deasupra conductelor contează acoperirea.
Care este diferența dintre stratul de separare și șapa flotantă?
Șapa pe strat de separare se sprijină pe un strat subțire de separare – este decuplată, dar neizolată. Șapa flotantă se sprijină pe un strat de izolare și aduce în plus izolare termică și fonică la zgomot de impact. Acolo unde se cere protecție fonică, nu se poate ocoli structura flotantă.
Este necesară banda izolantă perimetrală la șapa pe strat de separare?
Da, întotdeauna. Trebuie să aibă o grosime de cel puțin 8 mm și să fie ridicată până la marginea superioară a placajului. Fără ea, placa se sprijină rigid de perete și nu se poate mișca.
Se poate executa șapă pe strat de separare peste o șapă veche?
Da, acesta este un caz tipic de renovare – cu condiția ca șapa veche să fie portantă și înălțimea constructivă să fie suficientă. Nu trebuie să fie lipsită de fisuri, deoarece tocmai împotriva acestora protejează stratul de separare; zonele goale sau friabile trebuie însă îndepărtate.
Când este șapa pe strat de separare gata pentru acoperire?
Când măsurarea CM scade sub valoarea admisă pentru pardoseală – la șapa de ciment, de regulă sub 2,0 % CM pentru acoperiri etanșe la vapori. Regula de bază „un centimetru pe săptămână" este un reper pentru planificare, nu o dovadă.
Este suficientă o folie de construcții obișnuită ca strat de separare?
Nu. Folia de construcții subțire se rupe la călcare și la turnarea șapei. Se cere o folie PE de cel puțin 0,2 mm sau un strat de carton Schrenz conform DIN 18560-4 – fiecare loc defect creează o legătură punctuală, la care placa se fisurează ulterior.
Trebuie folia ridicată la margini?
Ea se aduce până la banda izolantă perimetrală sau se ridică puțin pe aceasta, astfel încât să apară o cuvă închisă. Astfel nu poate curge lateral apa de preparare – aceasta ar fi nu doar o pierdere pentru șapă, ci și o avarie de apă în încăperea vecină.
Se poate monta încălzire în pardoseală pe o șapă pe strat de separare?
În principiu da, dar rareori este oportun: fără izolare dedesubt, o parte considerabilă a căldurii se pierde în jos. Pentru o încălzire în pardoseală, șapa încălzită pe strat de izolare este modul de execuție corect – excepție fac sistemele cu strat subțire cu omologare proprie.
Cât timp trebuie să se usuce șapa pe strat de separare?
Ca mărime de planificare, la șapa de ciment se consideră aproximativ un centimetru pe săptămână pentru primii patru centimetri, apoi considerabil mai lent. Obligatorie este exclusiv măsurarea CM – temperatura, umiditatea aerului și ventilația modifică considerabil durata reală.
De ce îmi crapă șapa în ciuda stratului de separare?
De regulă din unul din trei motive: împărțirea în câmpuri lipsă sau prea mică, o uscare prea rapidă în primele zile sau o grosime nominală subdimensionată în locuri izolate. Mai rar este cauza o folie deteriorată, prin care a apărut o legătură punctuală.
Cum este structura unei șape aderente, în comparație?
Acolo șapa se sprijină direct pe substrat, fără strat de separare, și este legată rigid de acesta printr-o punte de aderență. Astfel poate fi executată considerabil mai subțire, dar transmite orice mișcare a substratului – detalii despre aceasta în ghidul nostru Șapă aderentă: structură și punte de aderență.
