Pe scurt: Determinantă din 2017 este DIN 18534 pentru spații interioare. Ea încadrează fiecare suprafață într-o clasă de acțiune a apei W0-I până la W3-I, iar din clasă rezultă dacă și cu ce trebuie hidroizolat. În baia de locuit se aplică, de regulă: suprafețele de perete de la duș și cadă W1-I, pardoseala unui duș la nivelul pardoselii W2-I. Hidroizolația este o hidroizolație compozită – se află sub plăci și este legată ferm de ele. Înălțime: cel puțin 20 cm peste cea mai înaltă priză de apă. Iar propoziția care cauzează cele mai multe daune provocate de apă: Nici cu cabină de duș nu se poate renunța la hidroizolația pardoselii.
De ce trebuie hidroizolat
Plăcile sunt impermeabile, pardoseala ca ansamblu nu. Rosturile de ciment absorb apa și o transmit mai departe, rosturile de silicon sunt rosturi de întreținere cu durată de viață limitată, iar fisurile fine apar de la sine prin contracție și variații de temperatură.
Ceea ce ajunge în spate rămâne acolo. Șapa, tencuiala și plăcile de construcții uscate nu mai se usucă sub o pardoseală densă de plăci. Daunele se văd abia după ani – ca pată de umezeală în încăperea vecină, ca miros de mucegai, ca toc de ușă umflat sau ca mucegai în spatele peretelui de instalații.
Hidroizolația nu este de aceea un extra, ci parte a structurii: nivelul care conduce apa, sub pardoseală, în jargonul de specialitate hidroizolație compozită (AIV).
Standardele din 2017
Până în 2017, DIN 18195 reglementa toate hidroizolațiile construcțiilor împreună. A fost împărțită în cinci standarde independente, DIN 18195 propriu-zisă rămânând ca standard de terminologie.
| Standard | Se aplică pentru |
|---|---|
| DIN 18531 | Acoperișuri, balcoane, loggii, galerii |
| DIN 18532 | suprafețe de circulație pentru vehicule din beton |
| DIN 18533 | elemente de construcție în contact cu pământul |
| DIN 18534 | Spații interioare – baie, duș, bucătărie, spații comerciale |
| DIN 18535 | Recipiente și bazine |
Noutatea esențială a DIN 18534 o reprezintă clasele de acțiune a apei, care înlocuiesc fostele clase de solicitare. Sistematica este simplă: W pentru acțiunea apei, 0 până la 3 pentru nivelul solicitării, I pentru interior.
Cele patru clase
| Clasă | Acțiune | Suprafață tipică | Hidroizolație |
|---|---|---|---|
| W0-I | redusă – apă stropită nu frecvent | Perete la lavoar în WC-ul pentru oaspeți, pardoseală fără sifon de pardoseală | de obicei nu este necesară hidroizolație pe suprafață |
| W1-I | moderată – apă stropită frecvent | Pereți la duș și la cada de baie în baia de locuit, suprafețe de pardoseală în afara dușului | hidroizolație compozită |
| W2-I | ridicată – apă stropită și apă uzată frecvent, cu stagnare temporară | Pardoseala dușului la nivelul pardoselii, suprafețe de perete în dușuri folosite intensiv | hidroizolație compozită |
| W3-I | foarte ridicată – acțiune de lungă durată, curățare intensivă | dușuri comerciale, bucătării mari, zona de circulație a bazinelor de înot | sistem testat, de obicei mortar de etanșare |
Clasa nu este o impresie, ci o încadrare. În practică, baia de locuit poate fi aproape întotdeauna încadrată prin două întrebări: cât de des și cât de intens ajunge apa pe suprafață și se poate acumula apa pe ea?
Cum vă încadrați baia
Cadă cu duș manual și cabină de duș
Suprafețe de perete în zona căzii: W1-I. Pardoseală: W1-I. În ciuda cabinei de duș, hidroizolația pardoselii nu poate fi omisă – apa ajunge pe pardoseală la intrarea și la ieșirea din cadă și peste marginea căzii.
Cădiță de duș cu perete de sticlă
Suprafețe de perete la duș: W1-I până la W2-I, în funcție de intensitatea utilizării. Cădița de duș în sine este un element etanș, dar racordul ei la perete nu este – acolo se folosesc banda de etanșare și un rost de racord executat curat. Restul suprafeței pardoselii: W1-I.
Duș la nivelul pardoselii
Pardoseala dușului: W2-I, deoarece apa poate stagna acolo. Suprafețe de perete la duș: W1-I până la W2-I. Cu o protecție eficientă împotriva stropirii – deci o separare fixă în loc de o perdea de duș – restul suprafeței pardoselii din baia de locuit poate fi încadrat ca W1-I. Fără o separare fixă, nu.
WC pentru oaspeți cu lavoar
Perete în spatele lavoarului: W0-I. Pardoseală fără sifon de pardoseală: W0-I. Aici, de regulă, nu este necesară o hidroizolație pe suprafață – o protecție împotriva stropirii executată curat pe perete este suficientă.
Înălțimile și dimensiunile
Clasa spune, dacă se hidroizolează. Cât de departe, rezultă din aceste reguli:
- Cel puțin 20 cm peste cea mai înaltă priză de apă. Aceasta este valoarea de bază normativă; în practică se lucrează adesea până la 25 cm peste capul de duș, deoarece dimensiunea este suficientă atunci și în cazul unei modificări ulterioare a înălțimii bateriilor.
- Lateral, cel puțin 20 cm dincolo de zona de stropire, măsurat de la marginea dușului sau a căzii.
- Dacă se hidroizolează doar suprafața pardoselii, aceasta trebuie ridicată pe elementele adiacente și ascendente cu cel puțin 5 cm înălțime – plinta de mai târziu acoperă această zonă.
- La lavoar sunt suficiente de obicei 50 cm lateral și 20 cm peste robinet.
Toate colțurile, muchiile, trecerile de țevi și rosturile de mișcare primesc, indiferent de clasă, o bandă de etanșare respectiv o manșetă. Acestea nu sunt accesorii opționale, ci parte a sistemului testat.
Ce sistem pentru ce clasă?
| Sistem | W0-I | W1-I | W2-I | W3-I |
|---|---|---|---|---|
| Folie lichidă (perete și pardoseală) | – | da | da | perete da, pardoseală limitat |
| Mortar mineral de etanșare | – | da | da | da |
| Membrană de hidroizolație cu adeziv hibrid | – | da | da | da |
| Bandă de etanșare, manșete, elemente de colț | – | obligatoriu | obligatoriu | obligatoriu |
Esențial este ca componentele să provină dintr-un singur sistem. Hidroizolația, grundul, banda de etanșare și adezivul sunt adaptate între ele și testate în această combinație. Combinarea unei folii lichide a unui producător cu banda de etanșare a altuia este exact genul de improvizație care, în caz de daună, cade în sarcina executantului.
Cum decurge aplicarea în practică, descriu ghidurile noastre Etanșarea băii cu folie lichidă și Aplicarea mortarului de etanșare.
Structura în secțiune
De jos în sus, o pardoseală de baie conformă cu standardul este alcătuită din aceste straturi – fiecare are o sarcină, și niciunul nu le înlocuiește pe altul:
| Strat | Rol |
|---|---|
| Planșeu brut | poartă |
| Izolație fonică la zgomot de impact și termică | decuplează, izolează |
| Șapă, la duș cu pantă | strat de distribuție a sarcinii, conduce apa spre scurgere |
| Amorsă | consolidează, reglează absorbția |
| Hidroizolație cu bandă de etanșare și manșete | oprește apa |
| Adeziv pentru plăci C2 | leagă pardoseala de hidroizolație |
| Placă | strat de uzură, aspect |
| Mortar de rosturi și rosturi de silicon | închide suprafața, rosturi de întreținere |
Concluzia decisivă din toate acestea: Rostul de silicon din partea de sus nu este hidroizolația. Este un rost de întreținere cu durată de viață limitată. Atunci când se fisurează – și asta se întâmplă la un moment dat –, nivelul de dedesubt preia apa. Exact pentru aceasta există.
Ce substrat are voie să intre în baie?
| Substrat | W0-I / W1-I | W2-I / W3-I |
|---|---|---|
| Placă de construcții pe bază de ciment | da | da, prima alegere |
| Beton, silico-calcar, cărămidă | da | da |
| Tencuială de ciment, șapă de ciment | da | da |
| Gips-carton impregnat | da | nu |
| Gips-carton obișnuit, tencuială de gips | doar în afara zonei de stropire | nu |
| Șapă din sulfat de calciu | cu grund | limitat |
| Plăci din materiale lemnoase | nu | nu |
La construcții noi și la renovări în zona dușului, placa de construcții cu liant de ciment merită aproape întotdeauna. Suprapreț față de gips-cartonul impregnat nu cântărește în comparație cu riscul – iar în W2-I gips-cartonul oricum nu mai este admis.
Hidroizolarea ulterioară în construcții existente
Într-o baie existentă fără hidroizolație există trei căi, iar toate trei au prețul lor.
Scoateți plăcile, refaceți structura. Soluția curată: se îndepărtează pardoseala veche, se verifică și se pregătește substratul, se hidroizolează conform standardului, se placă din nou. Laborioasă și cu timp de nefolosire, dar după aceea structura este corectă.
Hidroizolare peste construcția existentă. Plăcile existente rămân, sunt degresate, șlefuite și pretratate cu grund de aderență; peste ele vine hidroizolația și o nouă pardoseală. Condiție: toate plăcile sunt bine fixate, vechile rosturi de silicon sunt îndepărtate complet, iar înălțimea structurii de aproximativ 15 până la 20 mm este disponibilă la uși și la scurgere. Cum decurge acest lucru în detaliu, găsiți la Etanșarea băii cu folie lichidă.
Asigurarea doar a punctelor slabe. Nu este o structură conformă cu standardul, dar este mai bine decât nimic: reînnoirea rosturilor de racord, dublarea marginii căzii cu bandă de etanșare, etanșarea trecerilor de țevi. Pentru o baie care oricum va fi renovată în câțiva ani, o soluție intermediară acceptabilă – ca stare permanentă, nu.
Documentați cât timp este vizibil
Odată ce s-a placat, nu se mai poate stabili dacă și cum s-a hidroizolat. De aceea faceți fotografii ale structurii finalizate a hidroizolației, înainte să vină pardoseala: suprafețele, colțurile cu banda de etanșare așezată, manșetele de la trecerile de țevi și de la scurgere, plus etichetele produselor.
Aceasta costă cinci minute și valorează aur în trei situații: la vânzarea imobilului, în caz de litigiu cu un meseriaș și față de asigurare, dacă apare o daună în altă parte a casei. La lucrările comandate, în documente se adaugă și releveul cu înălțimile executate și componentele de sistem utilizate.
Este obligatorie hidroizolația?
Nu există o prevedere care să spună textual „Trebuie să hidroizolați". DIN 18534 este însă o regulă tehnică recunoscută, iar pe aceasta o datorează orice meseriaș beneficiarului său – chiar dacă nu este menționată în contract.
Practic, aceasta înseamnă: dacă o baie este executată fără hidroizolația necesară, există un viciu, indiferent dacă apa trece sau nu. În caz de daună, executantul suportă costurile, iar asigurările reduc despăgubirea în cazul unei execuții dovedit defectuoase.
Pentru lucrările proprii se aplică același criteriu tehnic, chiar dacă fără parte contractantă. Cine își hidroizolează propria baie are totuși interes să o facă corect – și ar trebui să poată dovedi, la vânzarea ulterioară a casei, cum s-a lucrat. Fotografiile structurii, făcute înainte de placare, sunt cel mai simplu mijloc pentru aceasta.
Patru greșeli care costă scump
Placa da, rostul nu. Rosturile de ciment absorb apa, iar rosturile de silicon țin doar câțiva ani.
Apa ajunge pe pardoseală la intrare și la ieșire, la curățare și prin profilurile neetanșe ale cabinei. O hidroizolație a pardoselii este necesară și atunci.
Un grund consolidează și reglează absorbția. Nu are efect de hidroizolare – pentru aceasta este nevoie de stratul propriu-zis de hidroizolație, în grosimea cerută.
Toate colțurile, muchiile și pătrunderile necesită o bandă, respectiv o manșetă. Exact acolo se mișcă substratul cel mai puternic.
Întrebări frecvente
Ce DIN se aplică pentru hidroizolația în baie?
DIN 18534 „Hidroizolarea spațiilor interioare", în vigoare din 2017. Ea a înlocuit, pentru acest domeniu, fosta DIN 18195.
Trebuie hidroizolată pardoseala băii?
De regulă da. La un duș la nivelul pardoselii, zona dușului intră în W2-I și trebuie obligatoriu hidroizolată; restul suprafeței pardoselii se încadrează, în cazul unei protecții eficiente împotriva stropirii, ca W1-I și se hidroizolează de asemenea. Doar la W0-I – de exemplu într-un WC pentru oaspeți fără duș – se poate renunța la aceasta.
Cât de înaltă trebuie să fie hidroizolația pe perete?
Cel puțin 20 cm peste cea mai înaltă priză de apă și lateral cel puțin 20 cm dincolo de zona de stropire. La o cadă care este folosită și pentru duș, rezultă de aici de obicei o înălțime de aproximativ 2,25 m de la pardoseala finită.
Ce înseamnă W2-I?
Acțiune ridicată a apei în interior: apă stropită și apă uzată frecvent, care poate stagna temporar pe suprafață. Cazul tipic este pardoseala unui duș la nivelul pardoselii.
Este suficientă o cabină de duș ca protecție împotriva stropirii?
Ea permite încadrarea restului suprafeței pardoselii din baia de locuit ca W1-I în loc de W2-I – dar numai dacă este vorba de o separare fixă. O perdea de duș nu este considerată protecție eficientă împotriva stropirii. La hidroizolația pardoselii propriu-zisă nu se poate renunța în niciun caz.
Ce este o hidroizolație compozită?
O hidroizolație care se află direct sub pardoseala de plăci și este legată ferm de aceasta – abreviat AIV. Ea înlocuiește hidroizolația folosită mai demult sub șapă și oprește apa încă de la suprafață, în loc să o oprească abia adânc în structură.
Se aplică DIN 18534 și la lucrările proprii?
Ca standard, se adresează executanților, indiferent dacă cineva este plătit pentru aceasta. Din punct de vedere juridic nu aveți nicio obligație față de dumneavoastră înșivă – din punct de vedere tehnic se aplică același criteriu. Iar la vânzarea ulterioară a casei, întrebarea privind structura băii poate deveni foarte bine relevantă.
Cât costă hidroizolația în baie?
Din punct de vedere al materialelor, este cea mai mică poziție din întreaga renovare a băii – grundul, hidroizolația, benzile de etanșare și manșetele se situează, pentru o baie medie, în intervalul inferior de trei cifre. Efortul se află în timpul de lucru, în special pentru colțuri și pătrunderi. Comparate cu costurile unei daune de umezeală la etajul de dedesubt, ambele sunt neglijabile.
Este suficientă o placă rezistentă la apă ca hidroizolație?
Nu. Placa în sine este etanșă, pardoseala ca sistem nu – rosturile, racordurile și fisurile fine transmit apa mai departe. Hidroizolația este un strat propriu sub pardoseală și nu poate fi înlocuită cu nimic de la suprafață.
Care este diferența între DIN 18534 și DIN 18195?
DIN 18195 a reglementat, până în 2017, toate hidroizolațiile construcțiilor împreună. De atunci este împărțită în cinci standarde de specialitate; pentru spațiile interioare se aplică DIN 18534. DIN 18195 continuă să existe ca standard de terminologie, dar nu mai conține reguli de execuție.
Trebuie să hidroizolez și cada, dacă este placată?
Cada în sine este un element etanș, dar racordul ei la perete și la pardoseală nu. Exact acolo se folosesc o bandă de etanșare pentru marginea căzii și un rost de racord executat profesionist. La căzile zidite sau placate, acest racord este cel mai frecvent punct de avarie din întreaga baie.
Cine răspunde dacă hidroizolația lipsește?
La lucrările comandate, firma executantă, deoarece regulile tehnice recunoscute sunt datorate și fără o convenție expresă. La lucrările proprii, riscul îl suportați dumneavoastră – și, la o vânzare ulterioară, trebuie eventual să îl dezvăluiți.
