Pe scurt: Plăcile și rosturile sunt neimpermeabile – hidroizolația se află dedesubt. Folia lichidă se aplică prin pensulare sau rulare în două straturi pe substratul grunduit; toate colțurile și racordurile primesc în prealabil o bandă de etanșare în primul strat proaspăt, iar trecerile de țevi și sifoanele de pardoseală o manșetă. Înălțimi: în duș până la 25 cm deasupra capului de duș, la o cadă cu funcție de duș până la 2,25 m, în rest 25 cm deasupra armăturii. Pardoseala se etanșează abia după ce plăcile de perete sunt montate. Adezivul pentru plăci din clasa C2 aderă impecabil pe folia lichidă întărită.
De ce să etanșăm, de fapt? Plăcile nu sunt impermeabile
Cea mai răspândită eroare la construcția băilor este: plăcile rețin apa. Nu o fac. Placa în sine este, într-adevăr, impermeabilă, rostul însă nu – rosturile din ciment absorb apa și o transmit mai departe în spate. La aceasta se adaugă fisurile capilare care apar prin contracția șapei și prin variațiile de temperatură, precum și rostul de silicon de la marginea căzii, care se fisurează la un moment dat.
Ce trece dincolo ajunge în șapă, tencuială, gips-carton sau construcția din lemn. Acolo rămâne, deoarece nu se poate usca. Consecințele apar ani mai târziu: pete închise la culoare pe peretele din camera alăturată, miros de înfundat, tocuri de uși care se umflă, mucegai în spatele instalației din peretele tehnic. O renovare costă atunci de multe ori mai mult decât hidroizolația la care s-a renunțat.
De aceea, hidroizolația nu este un adaos opțional, ci, în standarde, hidroizolație compozită este reglementată – nivelul care conduce apa se află sub strat și este fix legat de acesta.
Unde trebuie etanșat în baie?
Nu fiecare perete din baie necesită hidroizolație, dar economia greșită în locul greșit este costisitoare. Standardele ordonează după clase de solicitare cu apă:
| Clasă | Situație | Hidroizolație |
|---|---|---|
| W0-I | WC pentru oaspeți, lavoar fără duș, stropi ocazionali | de regulă nu este necesară hidroizolația suprafeței |
| W1-I | Baie în zona de locuit, cadă, duș cu utilizare moderată | hidroizolație compozită în zona de stropire |
| W2-I | duș la nivelul pardoselii, baie de familie folosită frecvent | hidroizolație compozită, pardoseala pe toată suprafața |
| W3-I | dușuri comerciale, zona din jurul piscinei | sistem verificat, adesea șlam de etanșare |
Pentru înălțimile concrete se aplică în practică aceste dimensiuni:
Duș
La toți pereții zonei de duș cel puțin 20 cm deasupra celui mai înalt punct de prelevare – aceasta este valoarea normativă de bază. În practică se lucrează de regulă până la 25 cm deasupra capului de duș, pentru ca dimensiunea să rămână suficientă și după o modificare ulterioară a înălțimii armăturilor. Lateral, cel puțin 20 cm dincolo de zona de duș, iar pardoseala dușului pe toată suprafața.
Cada de baie
Dacă cada este folosită și pentru duș, se aplică aceeași înălțime ca la duș – rezultă de obicei circa 2,25 m de la pardoseala finită. Dacă servește doar pentru baie, sunt suficienți 20 cm deasupra armăturii și 20 cm lateral dincolo de marginea căzii.
Lavoar și celelalte suprafețe
În spatele lavoarului 50 cm lateral și 20 cm deasupra armăturii. Dacă se etanșează exclusiv suprafața pardoselii, aceasta trebuie ridicată pe elementele de construcție ascendente pe cel puțin 5 cm înălțime și etanșată. La dușul la nivelul pardoselii, pardoseala se etanșează pe toată suprafața.
Ce suprafață intră în ce clasă și ce rezultă normativ din aceasta se găsește detaliat în ghidul nostru Hidroizolația în baie: prescripții, clase și sisteme.
De ce aveți nevoie
- Folie lichidă, gata de utilizare – calculați necesarul în funcție de suprafață
- Grund potrivit substratului, la suprafețe cu absorbție puternică dublu
- Bandă de etanșare pentru toate colțurile și muchiile
- Manșete de etanșare pentru pereți pentru trecerile de țevi, manșetă de etanșare pentru pardoseală pentru sifon
- Pensulă pentru colțuri și detalii, rolă de zugrăvit cu fir scurt pentru suprafețe, mistrie de netezire sau racletă de cauciuc
- Metru pliant, nivelă, creion pentru trasarea înălțimilor
- Adeziv pentru plăci din clasa C2 pentru montajul ulterior
- Silicon sanitar pentru rosturile de racordare, la final
Pasul 1: verificarea substratului
Hidroizolația este la fel de bună ca ceea ce se află sub ea. Verificați patru aspecte înainte de a deschide prima cutie:
Planeitate și aliniere. Pereții verticali, pardoseala cu panta necesară spre sifon. Denivelările se nivelează în prealabil, nu se maschează cu folia lichidă.
Proba de zgâriere. Trageți un obiect dur pe substrat. Dacă se desprinde material, nu este portant.
Proba de ciocănire. Zonele care sună a gol în tencuială sau în șapă sunt desprinse și trebuie îndepărtate.
Umiditate și curățenie. Substratul trebuie să fie uscat, fără praf și fără agenți de decofrare. Șapa trebuie să fie gata pentru acoperire – la șapa de ciment, de obicei sub 2 % umiditate reziduală.
Pasul 2: grunduirea
Grundul consolidează suprafața, reglează comportamentul de absorbție și îmbunătățește aderența hidroizolației. La substraturi cu absorbție puternică, precum BCA, calcar-silicat sau tencuială veche, operația se repetă până când suprafața nu mai pare însetată.
Pe substraturi neabsorbante – beton, plăci vechi – se folosește un grund de aderență cu conținut de nisip cuarțos. Grundul trebuie să fie complet uscat înainte de a continua; aceasta durează, în funcție de produs și de climatul din încăpere, între o oră și mai multe ore.
Pasul 3: banda de etanșare și manșetele – operația cea mai importantă
Hidroizolațiile cedează aproape niciodată în suprafață. Cedează în colțuri, la racorduri și la treceri. De aceea aceste locuri se execută primele, și anume mai îngrijit decât orice altceva.
Aplicați din abundență folie lichidă în zona colțului și așezați banda de etanșare în masa încă proaspătă. Apăsați cu pensula fără bule, până când folia iese prin țesătură. Decisiv: în colț se lasă o mică buclă. Banda nu are voie să fie întinsă strâns peste muchie, altfel se rupe la prima mișcare de tasare. Apoi trageți din nou folie lichidă peste bandă.
Aceasta este valabil pentru toate colțurile perete-pardoseală, toate colțurile interioare ale pereților, racordul la cadă sau la cadița de duș și toate rosturile de mișcare. Benzile se suprapun între ele cu cel puțin 5 cm.
Trecerile de țevi pentru baterii cu amestec și racorduri de perete primesc o manșetă de etanșare pentru perete, după același procedeu. Iar sifonul de pardoseală primește o manșetă de etanșare pentru pardoseală, care se așază din abundență în hidroizolația proaspătă și se acoperă cu un strat suplimentar. La dușurile la nivelul pardoselii, sifonul este cel mai critic loc din întreaga baie.
Pasul 4: etanșarea suprafețelor
Abia acum urmează suprafețele. Primul strat se aplică din abundență și acoperitor – cu rola pe suprafețe mari, cu pensula la margini și detalii. Lucrați până la banda de etanșare, astfel încât să nu rămână nicio zonă neacoperită.
Multe folii lichide își schimbă culoarea la uscare. Acesta este controlul încorporat: cât timp suprafața pare încă umedă, nu este pregătită pentru al doilea strat. Dacă și-a schimbat culoarea în mod uniform, poate urma al doilea strat – de obicei după una până la două ore.
Al doilea strat se aplică transversal față de primul. Această schimbare de direcție nu este un ritual: asigură faptul că zonele subțiri și urmele de rolă din primul strat sunt acoperite în mod fiabil.
Respectați grosimea totală a stratului uscat cerută de producător. Este singura valoare care decide asupra etanșeității și rezultă direct din consumul pe metru pătrat.
Pasul 5: ordinea corectă – peretele înaintea pardoselii
Un aspect care iese în mod regulat prost în practică: etanșați peretele și pardoseala, apoi placați peretele – și deteriorați în acest timp hidroizolația finalizată a pardoselii. Un ciob de placă căzut este suficient pentru a perfora folia, iar acest lucru nu se vede.
Ordinea sigură este: etanșați suprafețele de perete, montați și rostuiți plăcile de perete, după aceea etanșați suprafața pardoselii și placați pardoseala. Trecerea se realizează prin banda de etanșare deja introdusă, care a fost ridicată aproximativ 15 cm peste șapă – astfel rezultă hidroizolația în formă de cuvă, care nu lasă apa să se scurgă lateral.
Folie lichidă pe plăci vechi
La o renovare în care plăcile vechi urmează să rămână, folia lichidă este o soluție practicabilă – în trei condiții.
Plăcile trebuie să fie bine fixate. Ciocăniți întreaga suprafață. Plăcile care sună a gol se îndepărtează, iar locul se nivelează. O hidroizolație pe plăci slăbite se fisurează odată cu ele, de îndată ce placa se desprinde.
Suprafața trebuie să fie degresată și făcută rugoasă. Resturile de săpun, produsele de îngrijire și săpunul de calcar împiedică orice aderență. Spălați temeinic cu un produs de curățare alcalin, clătiți, lăsați să se usuce. Glazurile lucioase se șlefuiesc în plus.
Este necesar un grund de aderență pentru substraturi neabsorbante. Un grund de profunzime obișnuit nu funcționează pe glazură; este necesară o punte de aderență cu conținut de nisip cuarțos.
Rosturile vechi din silicon se îndepărtează în prealabil complet – pe resturi de silicon nu aderă nici grundul, nici hidroizolația. Cum se reușește acest lucru fără reziduuri se găsește în ghidul nostru Îndepărtarea siliconului vechi fără reziduuri.
Luați în considerare structura: hidroizolația plus adezivul plus placa nouă adaugă împreună circa 15 până la 20 mm. Ușile, racordurile și înălțimile sifoanelor trebuie să permită acest lucru.
Ține adezivul pentru plăci pe folia lichidă?
Da – acesta este exact scopul. Folia lichidă este concepută ca substrat pentru montajul ulterior în strat subțire. Sunt necesare două lucruri:
În primul rând, hidroizolația trebuie să fie complet uscată, de regulă după aproximativ 24 de ore. Pe o folie încă umedă, adezivul nu aderă, iar umezeala închisă nu mai găsește ulterior nicio cale de ieșire.
În al doilea rând, se aplică pe ea un adeziv pentru plăci din clasa C2, adică un adeziv pe bază de ciment cu rezistență sporită la tracțiune prin aderență. Clasificarea este indicată pe sac. La plăcile de format mare, urmăriți în plus S1 – un adeziv deformabil, care preia tensiunile.
Consumul depinde de formatul plăcii și de substrat; valorile le găsiți în prezentarea noastră a consumului de adeziv pentru plăci.
Ce substrat are voie să intre în baie?
Hidroizolația poate fi la fel de bună ca ceea ce se află sub ea. În baie, substratul decide adesea deja dacă o structură rezistă durabil.
| Substrat | În zona umedă | Indicație |
|---|---|---|
| Placă de construcții pe bază de ciment | prima alegere | rezistentă la umezeală, stabilă dimensional, poate fi acoperită direct |
| Calcar-silicat, cărămidă, beton | da | rosturi la nivel, suprafață fără praf, grunduire |
| Tencuială de ciment, șapă de ciment | da | suficient de veche, gata pentru acoperire, fără fisuri |
| Gips-carton impregnat (verde) | condiționat | numai în afara dușului, nu în zona de contact direct |
| Gips-carton obișnuit | nu | se umflă ireversibil la umezire |
| Șapă de anhidrit | condiționat | măsurați umiditatea reziduală, grunduire obligatorie |
| Lemn, plăci aglomerate, OSB | nu | lucrează prea mult, hidroizolația se fisurează odată cu el |
| Plăci vechi | da | fixate ferm, degresate, grund de aderență necesar |
La o instalație în perete tehnic sau la un perete despărțitor nou în zona de duș, placa de construcții pe bază de ciment merită aproape întotdeauna – diferența de preț față de gips-cartonul impregnat este mică, riscul mult mai mic.
Particularitate: duș la nivelul pardoselii
Dușul la nivelul pardoselii este situația cea mai pretențioasă într-o baie privată, deoarece apa nu este oprită de o margine de cadă.
Panta. Pardoseala necesită o pantă uniformă de aproximativ 1,5 până la 2 % spre sifon – adică 1,5 până la 2 cm pe metru. O pantă prea mică duce la apă stagnantă, una prea mare face plăcile să se clatine și este neplăcută la duș. Panta se realizează în șapă, nu se compensează în patul de adeziv.
Sifonul. Sifonul punctual sau canalul de scurgere se livrează cu o flanșă de lipire pe care se aplică manșeta de etanșare pentru pardoseală. Această îmbinare este locul cel mai etanș din baie – sau cel mai neetanș, dacă a fost executată neglijent. Așezați manșeta din abundență în hidroizolația proaspătă, apăsați fără bule și acoperiți complet cu un strat suplimentar.
Înălțimea structurii. Calculați de la muchia superioară a sifonului în sens invers: sifon, șapă în pantă, hidroizolație, pat de adeziv, placă. La o renovare în construcții existente, înălțimea disponibilă este adesea factorul limitativ și decide alegerea sistemului de sifon.
Trecerea spre restul băii. Fără prag, apa se scurge mai departe decât se crede. De aceea, la dușurile la nivelul pardoselii se etanșează întreaga pardoseală, nu doar zona de duș.
Folie lichidă sau șlam de etanșare?
| folie lichidă | Șlam de etanșare | |
|---|---|---|
| Formă de livrare | gata de utilizare în găleată | Pulbere, trebuie amestecată |
| Aplicare | se pensulează, se rulează | se pensulează, se spaclează, se întinde cu mistria |
| Uscare până la montajul plăcilor | aprox. 24 de ore | 1–3 zile |
| Pe plăci vechi | bine, cu grund de aderență | numai cu punte de aderență |
| În contact cu solul, subsol | nu | da |
| Punte peste fisuri | bună | rigid niciuna, flexibil bună |
| Utilizare tipică | Baie, duș, interior | Baie, balcon, subsol, terasă |
În baie, folia lichidă este de regulă alegerea mai rapidă și mai simplă, în special la renovări pe construcții existente. Acolo unde se merge spre exterior sau intervine terenul, nu se poate ocoli șlamul de etanșare – detaliile în acest sens se găsesc la Aplicarea mortarului de etanșare.
În final: rosturile din silicon
După rostuirea plăcilor, toate rosturile de mișcare și de racordare se închid cu silicon sanitar: perete la pardoseală, perete la perete, racord la cadă și la cadița de duș. Aceste rosturi sunt rosturi de întreținere – trebuie reînnoite la fiecare câțiva ani și nu fac în mod expres parte din hidroizolație.
La răzuirea rosturilor vechi nu folosiți cuțit, ci un metru pliant rupt sau o racletă din material plastic – un cuțit taie hidroizolația de dedesubt, iar deteriorarea rămâne neobservată. La piatra naturală se aplică în mod expres silicon pentru piatră naturală în rost, altfel apar margini închise la culoare.
Cele mai frecvente greșeli
Grosimea cerută a stratului uscat nu se atinge cu un singur strat. Suprafața pare etanșă, dar punctual nu este.
Colțul este locul cu cea mai mare mișcare. Fără bandă sau cu o bandă aflată sub tensiune, hidroizolația se fisurează exact acolo.
Apa stropită curge pe perete în jos și găsește orice margine superioară. Mai bine 20 cm prea sus decât 5 cm prea jos.
La placarea peretelui cade material și deteriorează hidroizolația proaspătă a pardoselii – invizibil și fatal.
Pe folia încă umedă, adezivul nu aderă, iar umiditatea reziduală rămâne permanent captată în structură.
Întrebări frecvente
Cât timp trebuie să se usuce folia lichidă?
Între cele două straturi, în funcție de produs și de climatul din încăpere, una până la două ore, până la gata pentru acoperire de obicei aproximativ 24 de ore. Multe produse indică progresul printr-o schimbare de culoare.
Se poate aplica folia lichidă pe plăci?
Da, dacă plăcile sunt fixate ferm, degresate temeinic și tratate în prealabil cu un grund de aderență pentru substraturi neabsorbante. Rosturile vechi din silicon trebuie îndepărtate în prealabil complet.
Câtă folie lichidă am nevoie?
În funcție de produs, aproximativ 1,0 până la 1,5 kg pe metru pătrat pentru ambele straturi împreună. Pentru o baie cu duș obișnuită, cu circa 10 m² de suprafață de etanșat, sunt aproximativ 12 până la 15 kg. Calculați un adaos de 10 la sută pentru colțuri și pierderi.
Este folia lichidă permeabilă la difuzie?
Nu, este concepută ca strat impermeabil la apă. De aceea substratul trebuie să fie suficient de uscat înainte de aplicare – umezeala captată nu mai găsește ulterior nicio cale spre exterior.
Este suficientă folia lichidă doar în spatele dușului?
Pentru suprafețele de perete este suficientă zona de stropire definită. La un duș la nivelul pardoselii, pardoseala trebuie însă etanșată pe toată suprafața, deoarece apa nu poate fi limitată acolo la zona de duș.
Ce se întâmplă cu gips-cartonul și cu plăcile din materiale pe bază de lemn?
În zona umedă își au locul plăcile de construcții impregnate sau, mai bine, pe bază de ciment. Gips-cartonul obișnuit se umflă ireversibil la umezire – o hidroizolație deasupra doar amână deteriorarea.
Trebuie etanșat și lavoarul?
Zona din spatele lavoarului primește o hidroizolație de aproximativ 50 cm lateral și 25 cm deasupra armăturii. Este considerabil mai puțin decât în duș, dar nu zero – stropii de apă de la lavoar sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale dulapurilor de sub lavoar umflate.
